CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 113 / 2017

Dosar nr. 142 / 2017

AVIZ

referitor la propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale

Analizând propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, transmisă de Secretarul General al Camerei Deputaţilor cu adresa nr.PLX 147 din 01.03.2017,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare  modificarea şi completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările ulterioare. Potrivit Expunerii de motive, se propune „instituirea unor măsuri concrete şi distincte prin care să se elimine, anticipat, orice posibilităţi de exercitare a unei presiuni asupra judecătorilor Curţii Constituţionale”.

Astfel, se prevede că „judecătorii Curţii nu pot fi urmăriţi penal, reţinuţi, arestaţi sau percheziţionaţi sau trimişi în judecată penală decât cu încuviinţarea plenului Curţii Constituţionale, la cererea ministrului justiţiei, sesizat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.

De asemenea, se preconizează, pentru judecătorii Curţii Constituţionale ale căror mandate încetează prin expirarea termenului pentru care s-a făcut numirea, acordarea unui drept similar celui prevăzut pentru judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv acela de a opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen.

Prin conţinutul său normativ, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.142 alin.(5) din Constituţia României, republicată, iar în aplicarea prevederilor art. 75 alin.(1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Camera Deputaţilor.

2. Fără a ne pronunţa asupra oportunităţii soluţiei legislative propuse privind necesitatea încuviinţării plenului Curţii Constituţionale pentru efectuarea urmăririi penale împotriva judecătorilor Curţii Constituţionale, apreciem că aceasta ar trebui reanalizată, având în vedere că o astfel de soluţie legislativă reprezintă instituirea unei imunităţi sui-generis, care nu are consacrare constituţională.

3. La partea introductivă a articolului unic, pentru o completă informare juridică, după sintagma „nr.807 din 3 decembrie 2010” trebuie introdusă expresia „cu modificările ulterioare”.

4. La pct.1, în textul propus pentru art.66 alin.(1), pentru un spor de rigoare în exprimare, sintagma „arestaţi sau percheziţionaţi sau trimişi în judecată penală” trebuie redată sub forma „arestaţi, percheziţionaţi sau trimişi în judecată penală”.

De asemenea, în textul propus pentru alin.(2), potrivit uzanţelor normative, este necesar ca sintagma „alineatul precedent” să fie înlocuită cu expresia „alin.(1)”.

La alin.(3), expresia „urmărirea penală şi trimiterea în judecată se face” trebuie redată sub forma „urmărirea penală şi trimiterea în judecată se fac”.

În ceea ce priveşte alin.(4), din finalul textului trebuie eliminată, ca superfluă, sintagma „şi solicitând, dacă este cazul, încuviinţarea Curţii pentru urmărirea penală şi arestarea prevăzute la alin.(1)”.

La alin.(5), având în vedere specificul şi importanţa funcţiei deţinute, este de apreciat în ce măsură este acceptabilă soluţia legislativă privind suspendarea din funcţie a judecătorului trimis în judecată doar ca urmare a deciziei plenului Curţii Constituţionale. Avem în vedere că, în cazul membrilor Guvernului, art.109 alin.(2) din Constituţie prevede suspendarea de drept din funcţie într-o astfel de situaţie. Precizăm că o soluţie legislativă similară celei prevăzute de Legea fundamentală este instituită şi în cazul trimiterii în judecată a Avocatului Poporului şi a adjuncţilor acestora (art.31 alin.(3) din Legea nr.35/1997, republicată, cu modificările şi completările ulterioare).

Pe de altă parte, pentru asigurarea unei reglementări complete, este necesar ca teza a doua a normei să aibă în vedere toate soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa penală, nu doar achitarea şi condamnarea. Precizăm că, potrivit art.396 alin.(1) din Codul de procedură penală, instanţa poate pronunţa, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

5. Pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, partea dispozitivă a pct.2 trebuie reformulată, astfel:

„2. Alineatul (3) al articolului 68 se abrogă”.

În ceea ce priveşte soluţia legislativă propusă, apreciem că Expunerea de motive ar trebui completată cu precizări referitoare la considerentele care au stat la baza instituirii acesteia.

6. Având în vedere exigenţele de tehnică legislativă, partea dispozitivă a pct.3 trebuie reformulată, după cum urmează:

„3. După alineatul (3) al articolului 69 se introduce un nou alineat, alin.(4), cu următorul cuprins:”.

Totodată, în textul propus, din considerente gramaticale, sintagma „au fost numit” trebuie înlocuită cu expresia „a fost numit”.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş  ILIESCU

Bucureşti

Nr.